În ultima vreme când îmi intră ceva în cap, nu mai pleacă de acolo până nu îl ”rezolv” într-un fel sau altul. La fel şi cu bicicleta pliabilă, a cărei proiecţie sălăşuieşte undeva printre neuroni şi acolo o să rămână mult şi bine.
Să revenim la oile noastre ruseşti. Sigur vă întrebaţi (în special mama…:D) ce mi-a venit cu limba rusă, că n-am franceză şi engleză destulă, ce-mi mai trebuie să mai ameţesc încă o limbă? Ei, poate de data asta e cu noroc şi îm intră mai multă în cap decât franceza…
Mai mult, pe blogul autoarei.
Comunitatea oamenilor drăguți 